Este o carte emoţionantă, o pledoarie pentru toleranţă şi cunoaşterea naturii umane. Deşi a apărut în 1966, romanul este la fel de viu şi de actual, ca şi cum ar fi văzut lumina tiparului ieri.

Încadrată în categoria romanelor SF, cartea „Flori pentru Algernon” îşi dezvoltă subiectul pornind de la condiţia personajului Charlie Gordon, obiectul unor experimente ştiinţifice care îi permit să se dezvolte intelectual, de la statutul de întârziat mental să  treacă la cel de geniu. Experimentele realizate întâi pe şoarecele Algernon îi schimbă nu numai condiţia intelectuală, ci şi întreaga existenţă.

Cartea este „raportul de progres” al lui Charlie (cel neevoluat, cu o capacitate simplistă de a înţelege şi vedea lumea) şi al lui Charles (geniul care începe să-i depăşească pe cei care l-au transformat).

Primele pagini sunt greu de descifrat, ele fiind rodul inteligenţei neevoluate a personajului Charlie. Impresionează dorinţa de a fi deştept şi ambiţia de a învăţa să citească şi să scrie. Pe măsură ce iluminarea personajului se produce, cititorul observă aceasta şi la nivelul ortografiei, al punctuaţiei şi al schimbării viziunii despre viaţă. (Nu întâmplător, romanul se deschide cu un fragment din „Republica” lui Platon care trimite la mitul peşterii şi compară ieşirea din ignoranţă cu ieşirea din întuneric.).

Charles înţelege toată batjocura de care a avut parte cât a fost retardat şi vede oamenii  într-o altă lumină, îşi pierde bunătatea, simplitatea şi „câştigă” cinism, duritate şi ură. Cunoaşte şi dragostea, trece în câteva luni prin experienţe cât pentru o viaţă. Odată cu eşecul experimentului, în ceea ce-l priveşte pe Algernon, personajul principal înţelege că procesul involuţiei sale este iminent. După ce îşi înţelege trecutul, îşi lămureşte relaţiile cu părinţii şi cu sora sa, Charlie se pregăteşte să se întoarcă în întunericul neştiinţei, având aceeaşi frumuseţe sufletească şi înţelegere simplistă faţă de lumea în care trăieşte.

Romanul se încheie simetric cu revenirea la aceleaşi rânduri incorente, dar în spatele cărora se ascund multă frumuseţe şi căldură sufletească:

„P.S. spune ţii lu profNemur să numai fi aşa supărat când cine va îş bate joc deel şi osă aiba mai mulţ preteni.Iuşor săai preteni dacă laşi lumea sărâdă detine.Osă am mulţ preteni a colo undemă duc.

P.S. dacă ajungeţ pa colo săj puneţ o flore pe mormânt lu Algernon în curtea dinspatele casi.”

Loredana Stan