DOR

Publicat pe septembrie 30, 2014 de mirabilissemper

Mi-e dor mereu de cei vechi…

Până când cei noi devin și ei mult prea vechi.

Așa, dorul se ostoiește între azi și ieri, între acum și atunci.

Acest articol a fost publicat în ale vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.