Lumea merge și la teatru. Într-un oraș mic, o piesă de teatru cu Florin Piersic și Medeea Marinescu este un eveniment așteptat. Biletele se pun în vânzare cu o lună de zile înainte și se epuizează foarte repede. Sala e plină ochi. Atâtea respirații unite parcă îți  consumă aerul tău. Taioare de cucoane asortate, pieptănături corecte, pensionari care nu au mai ieșit de mult din casă, tineri încântați că au fost văzuți de profesorime, principala categorie profesională prezentă în sală, se găsesc de toate în ”templul” culturii care deservește toate artele.

Actorul iese pe scenă și pe un ton ironic, serios, comic, roagă publicul să închidă telefoanele. Nimic neobișnuit, mai ales că pe unii pare că îi ajută -uitaseră să facă asta până acum. Numai că lumea are telefoanele în sala de teatru ca să facă poze. Lângă mine o babă face un zgomot înfiorător când la fiecare sfert de oră mai imortalizează câte un cadru interesant. După ce termină de făcut zgomotul și poza, baba (îi zic așa pentru că are comportament de om rău, neinteresat de artă, atent la detalii predispuse a fi în curând bârfe și care nu știe când să râdă) bagă repede telefonul în geantă ca să nu fie prinsă, de parcă până atunci nu o văzuse tot poporul. Asemenea gesturi ale babei au fost repetate de câteva ori în alte părți ale sălii, iar câteva telefoane tot au sunat. Tinerii par mai civilizați, maturii s-au obișnuit și ei cu tehnologia, iar obiceiurile proaste s-au accentuat odată cu vârsta.

Despre piesa de teatru, numai lucruri bune. O piesă bulevardieră, jucată minunat de cei doi actori: puțin cam teatral ”maestrul”(cum ne-a precizat că nu-i place să i se spună) Florin Piersic, magistral de Medeea Marinescu care a trecut cu dezinvoltură de la partitura de femeie seducătoare, demascatoare a infidelității, ocrotitoare, la cea de fiică orfană ce își descoperă tatăl. Mesajul piesei este o pledoarie pentru valorile umane.

P.S. Nu am făcut nicio poză (fotografia postată aici e luată de pe marele internet), am preferat să păstrez amintirea spectacolului în propria minte. Nu aveam de împărtășit lumii decât imagini făcute din vorbe.