În ficțiune, e fie un ”chip binevoitor”, fie o scorpie care îngrădește iubirea liberă și spontană a unui adolescent rebel. Nu are nicio aură de magistra, nu are sentimente, e ca o ”ființă de hârtie”. E mai ușor să faci ficțiune decât să locuiești în ea, să populezi un spațiu în care alții te-au distribuit. Roata se întoarce nu numai în viață, ci și în universul ficțional. Nu se știe când te transformi într-un mărunt personaj, într-un om care oferă o carte, timp de câteva cuvinte și apoi ai ieșit din scenă. E posibil ca omenirea să rețină despre tine că ai dat o carte sau că l-ai enervat pe unul care avea chef să se plimbe cu iubita. Faptele se varsă din realitate și se pot plăti și în cărți.