Urăști cu toată ființa caracterul unuia, dar tocmai ai descoperit că trebuie să împarți ura cu iubirea, pentru că  scrie bine; scrie ce ai fi vrut și tu să scrii, dar ți-a luat-o înainte. Nu ești prima ființă care constați asta, dar s-a întâmplat acum și nu credeai să ai  atâta răbdare să admiri roadele unui om pe care nu-l ții aproape de suflet. O să spui de vechea antinomie între talent și caracter. Și asta. Dar eu o să spun astăzi ODI ET AMO.

Și o să mai spun că mi-a bătut Bacovia la ușă. Era fericit. Fusese să bea ceaiul și pe drum se întâlnise cu frunze și flori obosite, cu oameni ascunși în gulerele paltoanelor. Îmi povestea cum se ascunsese odată în mijlocul apei și cum suportase altădată căldurile toride în salonul iubitei bolnave.

E bine la umbra unui ceai și a unui laptop (sau a unei cărți) pentru că atunci când plouă sunt în vacanță sentimentele mele. Am început să mă plagiez.

P.S. Gânduri bune pentru o fată cu nume interbelic.