lecția recunoștinței

Unii oameni nu au darul înțelegerii, nu pot să privească în profunzime lucrurile, se plictisesc să analizeze lucrurile și preferă să își facă rapid o părere și cu asta să rămână. Și atunci tu trebuie să le explici, să le desenezi ce reprezinți în viața lor, ce rol ai avut, ce cauți și de ce le vrei binele cu orice chip. Le desenezi din cuvinte iscusite, le trasezi conturul existenței voastre, le hașurezi punctele comune și le colorezi în roșu diferențele dintre voi. Dacă nici atunci nu înțelege, îl rogi pe doamne, doamne să îi arate el, să îi deseneze dacă întâlnirea voastră umană a fost una benefică, miraculoasă sau banală. Și toate desenele lumii i se vor întoarce la picioare ca să înțeleagă nerecunoscătorul ceva și să facă și el niște mâzgălituri prin care să marcheze trecerea pe pământ a celui care a primit lecția înțelegerii și a recunoștinței.

Acest articol a fost publicat în ale vieții. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.