Caracterul omului se vede și după cum știe să-și poarte suferința și după cum știe să piardă. E enervant omul slab, fără merite, dar care vrea să câștige și el ceva, o hârtie, ceva acolo, pe motiv că trebuie încurajat.

Cel care doarme în mediocritate, care pute a neștiință, care băltește în apa suficienței va clama întotdeauna dreptul de a face parte din elite, nevăzând că în jurul său e un mare gol pentru că el e centrul vidului.

Cel care nu știe ce e performanța pentru că nimeni nu l-a învățat și nici nu a putut să se desprindă din fața farfuriei cu clișee și puncte de suspensie inutile va țipa după nițică atenție și te va jigni pentru că nu l-ai privit ca pe un maestru.  Singurul răspuns pentru acești oameni e o tăcere sugestivă cuprinsă în gestul degetului care îl trimite în rândul mediocrilor și al neplăcuților.