În dreapta, e o carte, în stânga, curg imagini dintr-o parodie, în față, fotografii și alte cărți. Instantanee vizuale în care îți curge viața. Viața, într-o sâmbătă, în care sunetul picăturilor ce perforează auditiv pervazul e la fel de obsedant ca cel al stropilor ce cad pe butoiul dogit, în proza lui Caragiale. Sâmbetele ai timp să vorbești cu cei care cred că sinonimul lui blajini e blegi, ai timp să diseci evenimentele, nu că în celelalte zile nu te-ai strădui să îți faci loc în preocupările tale și pentru asta, ai timp de feminități și alte sensibilități. Mintea îți zboară acum în toate colțurile sufletului. E timp să-ți întâlnești sufletul. Stafidit, stors și răpus își recapătă o formă onorabilă cu care să se prezinte la întâlniri cu alte suflete. Sâmbetele sunt zile de reconstruit sufletele.