Un chip blond mă privește

cât pentru toate notele de 10 luate cândva,

într-o vară în care soarele îi albise zilele.

E trist pentru că vara s-a dus,

iar notele din portativ nu mai au decât valoare sentimentală.

E furtunos, e nostalgic și emoticoanele de tristețe îi invadează existența.

Nu mai privește decât înainte, căci imaginea fericirii e doar în spatele ochilor.

E blând ca o dulcinee plecată la plimbare cu mârțoaga lui Don Quijote.

E atât de blond încât nici soarele nu mai are chef să apară în cămăruța ruptă dintr-o amintire cu suflete arse de soare și ploi.

Și așteptăm împreună o primăvară memorabilă ca toate verile.