Trebuie să ai răbdare. Multă răbdare. Ca să îi deschizi ochii neinițiatului care crede că lumea a început cu el și care se miră că Mircea Cărtărescu e un scriitor care trăiește. Ca să nu auzi vocea vecinului de bloc, la ceas de seară și de reflecție. Ca să nu vezi rămășițele de haine ale pițiponcetului. Ca să te prefaci că nu înțelegi ceva ce nu trebuia să auzi. Ca să calci prin lume ca pe pietre de râu. Ca să-ți fie sufletul bine și lumea ta caldă și aerisită. Trebuie să ai răbdare să înveți că nu trebuie nimic.