Pe fundal curge o transimisie sportivă. E un sport frumos, cu oameni care știu să vorbească și să se poarte. Comentariile sunt decente. Nu o scandalizează, chiar o vindecă de atâtea știri din politică. Se spune ceva de o floretistă, iar noaptea vine agale. Se gândește la niște înghețată, dar e prea rece și frica prea mare. Iulian parează, face o tușă foarte grea. Își aduce aminte de el, când era un elev drăgălaș. E curioasă ce va face acum, la 20 de ani, în această semifinală. E ca un reporter care transmite din fața televizorului. Între timp, Iulian nu ajunge în finală. Nu contează. E tot de acolo, din amintirile cu copii frumoși și cu adulți enervanți. Începe un alt joc. Se rupe o sabie. Multă energie, tensiune și adrenalină despre care a aflat azi că ajută și pentru ca niște copii răciți să respire. Gândurile îi fug în multe direcții. Se gândește câte chipuri a văzut astăzi, câte cuvinte i-au ieșit din canalul fonator, câți pași a suit în față și-n spate, câte gesturi inutile și câtă risipă de energie. Sună telefonul. O voce dragă se laudă cu realizările de peste zi. Ea îi răspunde cu interes și la subiectele fierbinți. Fierbinte e și bucătăria unde clocotesc niște ouă de care a uitat toată lumea, inclusiv găinile de țară care i le-au livrat. Și ei vorbesc și vorbesc. Își aduc aminte locurile pe unde au fost acum o săptămână. Liniștea apartamentului vast este spartă în mii de bucățele ca  și fragmentele de ouă fierte care se împrăștie prin toată bucătăria: pe pereți, pe gresie, chiar și la fereastră. Monotonia serii de primăvară în care păsărelele cântă, iar televizorul strigă bucuros s-a dus la coșul de gunoiul, odată cu bucățele de ouă, născute degeaba pentru o bucătăreasă incompetentă.Miroase a fum și a foc de tabără.Foc de tabără încins în inima apartamentului de  o cratiță roșie și patru bucăți de ouă proaspete. Miroase mult prea intens și amintirile au dispărut pe geam împreună cu fumul focului de tabără de pe aragaz. Hasta la vista, baby!