Genunchi mă privesc din franjuri de viață.

Sunt dezgoliți pentru rugi pe care nu le vrea nimeni.

Risipă de carne topită în ostentații moderne.

La mijloc de trup, zâmbete ieșite sălbatic

Din dorințe nestăpânite.

Multă piele și prea multă carne vezi împrejur.

Ca într-o întoarcere spre illo tempore,

Îndeși lucrurile neacoperite prin fanta istoriei

Și speri că totul va fi pur ca la început.

Genunchii s-au topit demult.