Volumul cuprinde șapte povestiri independente, însă unite de aceeași magie a narării. Vladimir Nabokov afirma că un  scriitor poate fi considerat povestitor, profesor sau vrăjitor. Vrăjitorul din el predomină și îl face un mare scriitor. Cele trei ipostaze ale unui scriitor mare  i se potrivesc perfect și lui Haruki Murakami. Povestitorul ne incită prin călătoriile în cultura și civilizația japoneză. Profesorul ne oferă lecții de cunoaștere morală, de principii de viață. Vrăjitorul ne încântă cu stilul original și cu plăcerea intelectuală pe care o produc cititorului paginile construite atent, din care nu lipsesc fantasticul și referințele livrești (legătura cu celelalte arte).

Sunt șapte povestiri care spun istoria amoroasă și existențială a șapte bărbați, alături sau nu de șapte femei.

Impresionantă este povestirea „Organul independent” despre Tokai, chirurgul estetician, un personaj tragic modern care alege să moară puțin câte puțin, din dragoste. Experiența de viață îl ajută să înțeleagă femeia și să teoretizeze despre feminitate, chiar cu prețul suferinței: „Toate femeile, ca să poată minți, se nasc cu un fel de organ independent aparte […].Fiecare minte în felul ei, în alt timp și în alt loc. Dar toate femeile mint la un moment dat, și încă despre lucruri importante.[…] Și, în momentele alea, mai toate femeile își păstrează neschimbate tonul vocii și culoarea feței. Asta pentru că nu ele spun minciuni, ci organul acela independent, după bunul său plac. […] Dacă inima ei o ia într-o direcție, și a mea e trasă după ea. Ca două bărci legate cu o parâmă. Și degeaba încerci să o tai, pentru că nu există lamă suficient de ascuțită pentru ea.”

„Samsa îndrăgostit” are accente care amintesc de Kafka. Un bărbat se trezește într-o dimineață, metamorfozat în Gregor Samsa, într-o istorie tulbure, într-o lume pe care încearcă să o înțeleagă, ca un nou-născut. Întâlnirea cu femeia mică și cocoșată care vine parcă de la capătul lumii să repare o încuietoare stricată e un eveniment straniu care declanșează lecția despre stăpânirea simțurilor și despre lume, în general. Prezența ușilor în acest spațiu narativ îmi amintește de secvența finală din „Procesul”.

Ultima povestire care dă titlul volumului oferă o perspectivă melancolică asupra condiției bărbatului. E o demonstrație, ca de altfel întreaga carte, că și bărbații plâng. E o revenire la tema sinuciderii și o tânguire a bărbatului care  nu poate fi complet decât alături de femeie: „E foarte ușor să ajungi unul dintre bărbații fără femei. E suficient să iubești enorm, iar ea să plece undeva. […] Iar odată ce v-ați transformat în bărbați fără femei, culoarea singurătății pătrunde adânc în trupul vostru, ca o pată de vin roșu vărsat pe un covor în nuanțe deschise. Oricât de pricepuți ați fi în domeniul științelor gospodărești, scoaterea acestei pete e o treabă cumplit de dificilă. Poate că se mai estompează cu vremea, dar pata asta rămâne pată până vă dați ultima suflare. Își păstrează însușirile de pată și uneori are chiar și dreptul la cuvânt. Iar voi n-aveți încotro decât să vă duceți viața în paralel cu estomparea ei lentă, cu conturul ei neclar.”

O mențiune specială trebuie făcută despre legăturile cu muzica ale acestei povestiri. Bărbatul, personajul-narator, își amintește despre femeia a cărei sinucidere o deplânge că iubea „muzica de lift”, ”muzica pe care o auzi des prin lifturi-adică Percy Faith, Francis Lai, 101 Strings, Paul Maurinat sau Billy Vaughn”, ”muzica aceasta inofensivă […]  -ansamblul de coarde infinit de rafinat, instrumentele de suflat ale căror acorduri se înalță maiestuos, alămurile cu surdină, harpele care îți dezmiardă inima; melodii fermecătoare care nu se pierd niciodată, armonii savuroase ca o prăjitură, înregistrări bine punctate-cu efecte de ecou.”

La finalul povestirii, bărbatul speră ca femeia iubită cândva a ajuns într-un rai muzical: „M-aș bucura ca M să fie acum în Rai – sau într-un loc asemănător-și să asculte ”Theme from a Summer Place”. Să fie învăluită blând în muzica ei întinsă și neîngrădită.”

Volumul poate fi considerat o pledoarie pentru complexitatea sufletului masculin, o demonstrație că bărbații sunt ființe sensibile, făcute pentru iubire. Este o carte scrisă pentru femei, în încercarea de a le stârni toleranța, de a le arăta că și bărbații pot suferi și pot fi ființe la fel de misterioase.

Loredana Stan

Loredana Stan este profesoară de limba și literatura română, autoare a volumului de poezii „Mirabilis semper”, Editura Metamorfosi, 2023, a lucrărilor De libris- recenzii și cronici literare-, Editura Metamorfosi, 2023, De libris-cronici literare-volumul al II-lea, Editura Metamorfosi, 2025