Aceeași atmosferă am  întâlnit-o și în „Cartea șoaptelor” a lui Varujan Vosganian: un paradis culinar, eroine sfătoase, cu povești de viață interesante, reconstituirea veridică a  unui spațiu fascinant. Poezia Istanbulului, magia povestirii, firul narativ construit captivant, labirintic, atenția acordată unor personaje feminine complexe, confruntarea civilizațiilor (Orient versus Occident), evocarea unor evenimente istorice tragice (genocidul armenilor), sunt punctele tari ale romanului. Fiecare pagină miroase a mirodenii, arome orientale (cartea este alcătuită din 18 capitole, cu titluri de mirodenii evocatoare de senzații olfactive ce intră în corespondență cu sentimente dintre cele mai variate ca și spațiul atât de diferit (încărcat de tradiție, dar atins și de modernitate) în care se petrece acțiunea cărții. Titlul cărții se justifică mai ales din rațiuni comerciale și poate să dea senzația unei cărți facile. Tema incestului e prezentă în carte, transplantată pe tărâm turcesc. Destinele a două familii de armeni și de turci se întâlnesc în ciuda unei istorii ostile, unui trecut dureros, unor secrete cu care se pleacă în mormânt.

prof. Loredana Stan