”E inimaginabil cât de tâmpitoare e meseria de profesor, cât de mult te degradezi, an de an, corectând teze și scoțând școlarii la lecție, repetând de zeci și sute de ori aceleași fraze,  citind ”cu intonație” aceleași texte, vorbind cu aceiași colegi în ochii cărora vezi aceeași disperare și neputință pe care ei o văd în ochii tăi (și pe care ți-o vezi și tu în fiecare dimineață când te bărbierești în oglindă). Știi că decazi, că mintea-ți devine o vomă de citate bombastice și clișee, și totuși nu poți face nimic, decât să urli neauzit, asemenea torturatului dintr-un beci subteran, singur cu călăul său, privind cu o luciditate totală cum i se sfâșie țesuturile trupului, cum e eviscerat de viu fără putința împotrivirii.” MIRCEA CĂRTĂRESCU- SOLENOID