Irina ca și toți ceilalți copii ce vin pe lume din dragoste și întâmplare, sunt astfel de căderi pe muchia monedei crude și oarbe, imposibilități devenite realitate, adică miracole ce dovedesc că evadarea este posibilă. Încrustată-n boaba de chihlimbar a Irinei celei mari, Irina cea mică e deja acolo, își devorează deja mama pe dinăuntru ca o larvă de ihneumonidă și, în șase luni, va ieși triumfătoare în lume, fragedă și dulce, cu ochi strălucitori, lăsând-o pe Irina cea mare în urmă ca pe-o piele năpârlită de șarpe. Asta-i istoria neamului nostru : femei ieșind din femei ieșind din femei ieșind din femei, într-un lanț de explozii de viață și frumusețe, dar și de cruzime fără de margini. E un șir ne-ntrerupt de zeițe cu două chipuri, unul de copilă contemplând viitorul, altul de bătrână, mască tragică, însângerată de ruptura nașterii, încercând să ghicească în petele aleatoriului nostru trecut. (pag.779)