” Iarna însă, era greu, un frig atât de cumplit, că nu puteam sparge gheața ca să ne spălăm pe față. Și, în asemenea dimineți, apărea un spectacol foarte trist: ghemotoace de pene moarte acolo unde se prăbușiseră păsările înghețate; crede-mă. Taică-meu le mătura ca pe niște mormane de frunze uscate și pe urmă le arunca pe foc. Dar, uneori, aducea unele acasă. Mama, și noi toți, le îngrijeam până se înzdrăveneau și puteau din nou să zboare. Când ne deveneau mai dragi, atunci zburau de la noi. Ah, la fel ca și copiii. Îți dai seama? Pe urmă, când venea din nou iarna și vedeam păsările înghețate, știam, în inimile noastre, că printre ele era măcar una din cele pe care le salvasem în iarna trecută.” TRUMAN CAPOTE- O VARĂ DE RĂSCRUCE