„2 iunie

Cum îți dai seama că ai îmbătrânit? Constatând că ceea ce pentru tine a fost biografie a devenit istorie pentru alții.[…] 

Îmbătrânirea, exprimată în termeni kantieni, presupune o schimbare a domeniului de referință . Fiecare generație reprezintă aproape o altă specie de umanitate, pentru că fiecare generație se raportează, biografic, la alt domeniu de experiență. Prin experiența ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea generația precedentă. Ea «accesează» un alt câmp de experiență. Așadar, cu cât partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare, cu atât ești mai bătrân. Devii bătrân când începi să le povestești celorlalți ceea ce ai trăit tu. Povestind, ești mândru, pentru că în fond cunoști și poți relata o experiență de care ceilalți nu au avut parte. Abia apoi realizezi că povestirea te zidește în propria ta singurătate și că ceea ce în primă instanță părea că-ți dă un prestigiu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale.

(Corolar: a ști istorie înseamnă a avea vârsta tuturor generațiilor de dinaintea ta. A fi nespus de bătrân. Sau dimpotrivă: a ieși din jocul  «tânăr-bătrân» al evenimentelor trăite în chip nemijlocit.)” – (fragment din volumul Ușa interzisă)