Ea pipăie gândurile

căci ele îi sunt la îndemână.

Ascunsă în spatele universului

își atinge cuvintele, căci le iubește doar mute.

Ea știe cum e să pecetluiești aerul cu zâmbetul personal.

Ea e diafană, îi cad toate printre degete.

Îi plac zgomotele dogite și cum cade aerul peste tristețea sa.

Are colegi de indiferență și neprieteni de bârfe.

În față-i trec oameni prin viață.

Își face timp uneori să-i salute

și rămâne în continuare în banca sa.