La sfârșitul anului trecut, a descoperit că a fost șters din lista de prieteni a unui critic literar. Constatarea l-a zăpăcit pe moment, dar și-a revenit din năuceală și s-a gândit că destinul îi e potrivnic și că nu poate lupta cu el. S-a vindecat, bălăcindu-se în apele virtuale ale altor muritori.

Se hotărâse demult să nu mai scrie pe blog despre cărți, pentru că nu mai avea chef să citească în locul altora și aceștia să plagieze fără grație din rândurile muncite. Acum era mai hotărât ca oricând. Câți oameni au timp să caute ce au zis unii despre o carte, dar nu au timp să cumpere cartea și măcar să o răsfoiască!

Politica acaparează toate subiectele. Câtă ură se deversează în canalele virtuale! Opțiunile politice le dau unora și măsura caracterului. O idioțenie! Dacă ești înțelept, trebuie să vezi inteligența, indiferent de adeziunea la o ideologie politică.

A constat din nou că matematicienii, oamenii de știință citesc mai mult decât filologii. Ei fac și  judecăți de valoare care pun în balanță toate aspectele unei probleme, pot să-și lase umorile personale acasă și să rezolve ecuații mai departe.

Președintele vrea să fie spiritual. Cere explicații altora, în timp ce el e mai presus de acestea. Face glume cu perfectul simplu. În gura lui, sună scârțâit și cinic. Limbajul nonverbal e mai edificator, în cazul personajului, decât mulțimea vorbelor rostite alintat și dialectal.