De ziua lui Vișniec, mă gândesc la absurdul din opera lui și afirm că e mai normală lumea asta, cică, ficțională. Ar trebui să tot corectezi din greșelile acestei lumi în care suntem oameni din sânge și oase, nu ”ființe de hârtie”, ar trebui să faci slalom printre muritori pe care nu vrei să-i vezi, ar trebui să elimini tropăitul din viețile noastre și din apartamentele noastre ca să poți să zici că trăiești. De ziua lui Vișniec îi urez să mai scrie, să admire specia de homo daco-romanus și să se inspire din natura acesteia. De ziua lui Vișniec îmi doresc să îi citesc viitoarele cărți și să o dau dracului de lume reală.