Elevii de la profilul umanist au avut de rezolvat la subiectul I al examenului de bacalaureat (limba și literatura română) nouă cerințe, pornind de la textul- suport ”Vocula” de Ion Vinea. Bine că nu le-a dat de explicat semnificația titlului, pentru că i-ar fi pus pe elevi în mare dificultate. ”Vocula” este un cuvânt latinesc, diminutiv al lui ”vox” și înseamnă voce slabă, ton slab al vocii; glăscior; cuvințel. Această semnificație e relevată mai ales în strofa a treia:

”Ești nicăieri, dar ca-n oglinzi, aproape,
şi nerostit ți-e glasul, dar l-aud
abia simțit, cum se închid pleoape
atinse vag de-un tremur cald din sud”

Semnificația erotică a poeziei e evidentă: un cântec (motivul orfic) de iubire, o amintire a unei povești trecute, reînviate prin amintire, reverie, vis. Glasul iubirii e din ce în ce mai firav, ”dar ca-n oglinzi, aproape”. Iubirea e chemată să se împlinească în oglinda visului, ca în poezia eminesciană.