• apropierea morții, din perspectiva unui copil: ”Trăsăturile feței păreau să-i fi fost descompuse de o mână invizibilă, precum un mozaic, și apoi recompuse, dar cu o altă expresie. O pulbere palidă i se așezase pe piele, acoperind roșeața vie care îi ținea chipul la un loc și dându-i luciul patinat patinat alunei măști de ipsos. Luiza avu impresia că Emma Textoris fusese acoperită cu o crustă casantă de zahăr pudră, ca un măr glasat. Ar fi vrut să o atingă cu degetele, să spargă crusta și să o scoată pe bătrână din nou la suprafață.”
• despre funcțiile visului : ”visul nu e doar o iluzie spulberată de venirea zilei, ci o capcană care îi amenință mintea și sănătatea”; ” Visul poate fi un lucru primejdios. Nu ai voie să te arunci iresponsabil în voia lui. Trebuie să-ți menții puterea de a distinge. (…) Îmi place prea mult să visez. E singurul loc unde sunt liberă. Și fericită.” ; ”atunci când visul intră în atingere cu realitatea, fiecare greșeală din vis înseamnă un accident în realitate. Dacă te îneci în vis, se poate întâmpla să te sufoci în pat. Dacă te rătăcești în vis, să devii schizofrenic în lumea obișnuită.”; ” Nu crezi că visul acesta exprimă și dorințe sociale? (….)Vreau să spun, dorințe compensatorii din viața noastră de zi cu zi?„: „Câtă vreme visez, nu mă simt amenințată. Indiferent cât de îngrozitoare sunt visele„;
• despre iubire trupească : ”rămase goală în lumina lunii, ca o statuie de chihlimbar scufundată într-o baie de mercur lichid. Conturul trupului îi părea suflat în argint viu, în timp ce formele cărnii se mlădiau în penumbră. Se învârti ușor, cu brațele ridicate sub păr. Luna îi prinse sânii într-un halo de beteală, ce se răsfrângea pe curba lor moale și zveltă. Astrul nopții îi mângâia cu puful său rece curba șoldurilor, rotunjimea coapselor, moliciunea pântecului, părul pubisului.”

Loredana Stan