Eram la mare, tebecişti,
Atât de graşi, atât de trişti
Şi stam la bar, nebând, fumând,
În pielea albă tatuând

Durerile şi-apoi plângând:
De ce exist, de ce exişti?
Femeile cu şoldul gol

Şi sufleţelul de nămol
Treceau încet, zâmbeau adânc,
Aveau poşetă de oblânc
Şi-n fiecare mân-un ţânc
Făcut după un blând viol.
Tocuri ojate la pantofi,
Sâni mari ce-ar fi plăcut la grofi,
Talii bătute lin de vânt
Priveam, oftam făr-un cuvânt.
Cât de ciudat că eşti, că sunt
În piept cu-acelaşi rumen of.
Şi tot mai tragic surâdeam
Şi stam la bar, nu beam, fumam
Ţigări străine, lungi, subţiri.
O, preventorii, amintiri!
De ce mă mir, de ce te miri
Că fluturii trag roua-n ham?