plictis, dezgust și ceva între oboseală și lene. lumea se îmburică pentru cauze mâncătoare de energie și care nu merită atâta risipă de efort. unii își câștigă pâinea din asta. atunci se justifică patima și cerbicia cu care susțin că numai unii au dreptate, că numai unii au dreptul să joace teatru în fața lumii, numai unii au voie să-și trâmbițeze frustrările.

cireșele se strică în frigider, aspiratorul mănâncă și liniștea noastră, vanghelis se expandează peste gândurile noastre, mașinile așteaptă să fie spălate și bibilite, în parcare,  de către domni în maiouri chinezești, domnițe alchimiste de pubele aruncă bucăți de plastic pe un paviment pustiit.

un peisaj duminical cu ronțăieli de acadele de cer, într-o zi în care e timp de privit către nori și clipele  miros a lapte și a cafea.