dialoguri aseptice

Vă dor articulațiile?- întreabă televizorul.

Ea îl privește ochi în ochi și trece mai departe spre mașina de spălat

să asculte simfonia culorilor spălate într-un râu atemporal.

Nu mai e liniște de mult între atâtea tehnologii contemporane.

Nu poți să-ți bei cafeaua fără clickul de ok,

Nu poți să-ți așezi viața într-un mediu aseptic,  fără luminile fericite ale mașinăriilor aferate.

Nu pot să vorbesc despre suferințele tale

fără coloana sonoră demnă, ce o știu pe de rost.

Una noche mas, Mil pasos și mergi mai departe spre terra incognita.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.