Există și un subgen literar dedicat femeilor, cu o scriitură alertă, modernă, accesibilă, cu problematică adecvată. ”Eleganța ariciului” de Muriel Barbery și „Lapte negru„ de Elif Shafak sunt două asemenea exemple. Prima este o carte de ficțiune, a doua este o carte de memorialistică, dar cu importante inserții de elemente ficționale. Amândouă au ca puncte comune pasiunea personajelor pentru literatura rusă, dar și importantele referințe livrești, astfel că aceste două volume se pot constitui, sui generis, în invitații la a citi alte cărți, de a deschide noi orizonturi culturale. De asemenea, dialogurile celor două opere sunt nesolicitante, multe replici constituindu-se în enunțuri memorabile, lapidare, care definesc perfect situații de viață.

”Eleganța ariciului”, dincolo de cele două destine (ale unei femei și ale unei fetițe) pe care le aduce în fața cititorului, este și o introducere nepretențioasă și neacademică în filosofie, prezentând nu ex cathedra principalele curente filosofice. ”Lapte negru” este confesiunea autoarei despre conflictul între condiția de femeie, mamă, scriitoare, dar și un document serios, dar prezentat accesibil, despre importante figuri feminine care au marcat istoria umanității. Latura memorialistică e oarecum abandonată în paginile în care autoarea  conversează cu vocile sale interioare, personificate ca niște  minuscule prietene (Degețici): Mama Budincă de Orez, Milady Cehoviana Ambițioasă, Mica Domnișoară Practică, Domnișoara Cinica Doctă, Blue Belle Bovary, Doamna Derviș, iar propria depresie îmbracă forma unui djinn, a domnului Poton.

Așadar, două lecturi plăcute, care nu impresionează printr-un stil complex, dar care încântă sufletul și desfată mintea cu reflecții profunde, ascunse în vorbe accesibile.

LOREDANA STAN