Nu mai aud versuri pe care eu să le scriu mai departe.

Doar zgură se așază pe urechile mele,

Doar pâclă pe unde merg

Și doar ploaie cu umbrele mari cade din cer, ca într-un tablou pe care-l tot visez.

Mi se trimite mesaj personalizat de la zeu

să mă ascund sub coviltir  până trece furtuna asta.

Domni cu jobene au grijă să-mi fie bine,

să-mi așeze gândurile cum trebuie, pe etajere corecte.

Bărbi fâlfâinde și piepturi tricolore  îmi arată drumul pe care să mă încolonez

după luminițe de bine

Și mâini cu degete erecte îmi vorbesc iar despre binele meu.

Multe umbrele cad din cer, deschise larg, să le prindă cine poate.

Loredana Stan, 13 august 2018