În ziua în care am renunțat la sandale

Vara nu se dădea dusă, toamna era totuși o certitudine.

Cânta Bacovia pe tablele adolescenților,

Era o contradicție crasă între obiecte și suflete,

între ce voiau unii și ce visau alții.

Sandale mai zburau prin lume, dar Mercur nu și le mai căuta,

Purta acum bocanci cu fundițe sclipitoare.

Ne parveneau din televizoare imagini cu drumuri spectaculoase,

fără sandale și cu ninsoare.

Natura se pregătea să înceapă orgia viscolelor tomnatice.

Și noi plângeam după sandalele verii.

24 septembrie 2018