Începi să fii cel mai trist om din lume

Când rostul tău e contabilitate seacă:

Câte virgule s-au spălat frumos unde trebuie,

Câte zâmbete ai întins la soare,

Câte libertăți ai scos din cutii;

Când viața ta are prea multe gablonțuri

Și doar creste răsucite se văd la orizont.

Corole de minuni s-au prelins peste lucruri.

Timpul nefast mușcă din tine precum dinții din mere stricate.