-premisa cărții: moartea unui poet și confesiunea lui despre viața trecută, de dincolo de moarte: ”Mi se pare o nedreptate să mori înaintea unui eveniment mare. Cum e să mori înaintea unui război mare? Cum e să mori înaintea unui război mondial ? Sau înainte de 1789? Sau înainte de 1989? Sau înainte de căderea Constantinopolelui? O mulțime de oameni au murit înaintea unor asemenea evenimente, luând cu ei pe lumea asta o ignoranță rușinoasă, descalificantă. Ideea că de fapt mereu se petrec evenimente mari și că suntem cu toții condamnați să murim înaintea unuia dintre ele nu mă încălzește deloc(…)”

-despre tipologii de scriitori:” E dezgustător faptul că depindem de bani și că supraviețuirea e o afacere mârlănească, mai ales pentru un poet. Mă rog, există pe lume scriitori industriali care profită de tembelismul universal. Mitocănia îi avantajează, au toate motivele să-și facă și refacă publicitate, dar ăștia nu merită nici măcar o flegmă. Și, în fond, Varlam nu-i industrial, e doar un șoricel dresat să lingă blana cui trebuie și să împartă cu viclenie fărâma de brânză.”

-imaginea Bucureștiului anilor ’90: ”(…)-un București agitat, unde se lansau tot felul de experimente artistice, se puneau în scenă spectacole la care nimeni n-ar fi visat înainte de ’90, se înființau trupe de rock, se țineau conferințe despre șmecherii exotice, asistase și ea la una despre sahaja yoga, nu pricepuse nimic, dar o tulburase, la fiecare pas dădeai peste un guru, înfloreau paranormalii și pozele cu gagici goale, curvele umblau degajat pe străzile ocupate de dubioși, afișele erau lipite peste afișe care erau lipite peste alte afișe, până când stratul gros se desprindea de la sine, apăreau reviste și edituri care dispăreau peste noapte, zevzecii erau trași pe sfoară cu jocuri piramidale, ticăloșii se amestecau cu fraierii, nici dracu nu mai știa să-i deosebească, nefericiții căscau gura la etichete colorate și electronice din plastic, piața era inundată de băuturi contrafăcute, țoale contrafăcute, bani falși, lumea vorbea fără șir, se entuziasma și înjura cu sete(…)”

va urma