Zilele astea, poeta Nora Iuga a împlinit 88 de ani. De Crăciun, poetul Emil Brumaru împlinise 80 de ani. Între timp, acesta a murit, prilej de exerciții literare, transformate prea repede în clișee. Sintagma ”rezervația de îngeri”, asociată de poet cu Dolhasca, s-a tot repetat pentru că îngerul neblond, pletos, cărunt și ieșean, nu putea să plece după moarte decât în ținutul amintit mai sus.

Nora Iuga, în schimb, spune că nu poate să sufere îngerii, că urăște rostirea acestui cuvânt, mai mult decât termenul de diavol. Cu tonul ei alintat, dar apăsat, poeta declară că a evitat mereu în versurile sale cuvintele înger și suflet, niște lucruri impalpabile, dulci, ca o vată de zahăr, care nu îți lasă nimic în gură. Deși l-a iubit pe Călinescu care era interesat  de problema sexului îngerilor, Norei Iuga i se pare mai interesantă întrebarea dacă există îngeri sau nu.

În schimb, Brumaru a iubit îngerii, a crezut că au și sex și toate celelalte organe. Le-a simțit prezența în toate lucrurile înconjurătoare, i-a dezvelit de veșmântul teologic și i-a pus să tuteleze păcătoșenia umană.  Și Andrei Pleșu a considerat îngerii interesanți și a scris despre ei din punct de vedere filosofic, teologic, existențial. Cu alte cuvinte, despre îngeri și de bine și de rău, și cu bune și cu rele.

Amnezie-Emil Brumaru
”dacă iei o portocală
şi-o dezbraci în pielea goală
ca să-i vezi miezul adânc
peste care îngeri plâng
cu căpşune-n loc de ochi
şi aripi de foi de plopi
se întâmplă să uiţi totul…”

Loredana Stan