ar fi trebuit să scriu despre oameni, despre bătrâni singuri și mame copilăroase,

despre flori cu nume de pianiste și muguri ca certitudini ale frumuseții,

despre brazi uciși pe parchet și aruncați în cutii mizere, în grote improvizate până la viitorul Crăciun,

despre fronturi de lupte interumane, despre pământeni iubiți, niciodată citiți,

despre obrăznicii adolescentine, despre numărători injurioase.

dar nu scriu decât despre viață. Life is real, pe bune!