”Mergeam spre Garaj, barul nostru arhetipal, în care îngropaserăm deja sute de dup-amiezi, de seri, de nopți, de dimineți. Îi spuneam că e banca noastră de timp, când se va împlini scadența toate după-amiezile și nopțile și diminețile ne vor fi date înapoi, cu dobânda cuvenită-care firește că va fi tot timp, la fiecare noapte vom mai primi încă 5% noapte, la fiecare dimineață 5% dimineață, și tot așa-iar timpul ăsta  în plus îl vom putea retrăi de câte ori avem chef, sau îl putem reinvesti până când scoatem la fiecare dimineață încă o jumătate de dimineață, la fiecare săptămână încă trei zile- în felul ăsta, Garajul ne ajută, ca orice bar adevărat, să schimbăm încet-încet timpul în veșnicie.”

”Eram pentru ele, întru totul transparent, invizibil ca omul invizibil, eram Bruce Willis jucându-l cu un succes nebun pe omul invizibil.”