Ziua de 13 se poate asorta cu strofa a XIII-a din ”Luceafărul” în care fata de împărat rostește chemarea bine-cunoscută întru ființă. Tot azi se negociază și alte lucruri mai puțin plăcute, inerente vieții de școlar. Știi foarte bine că cel nepregătit va țipa cel mai tare, că cel cu o spoială de cultură te va lua în balon, că ravisanta va considera că recitarea pe de rost a unor lucruri scrise undeva e cheia succesului și tu vii să-i strici feng shuiul.  Peste câțiva ani, toate se vor uita, ți se vor aduce mulțumiri, ei vor fi oameni de succes, tu vei da din cap și vei zâmbi pentru poză. Unde se duc acele clipe în care pulsul îți urcă în urechi, în care inima îți bubuie, în care pierzi energie și materie cenușie și ce mai ai în tine cu dispute inutile,  reproșuri și justificări ale unor lucruri ude precum apa? Și în toate minutele astea, fiecare știe ce merită și cât poate, dar iese în față doar brânza mirositoare. Unde se duce timpul tău în care îți cenzurezi pornirile firești și ascunzi furia în broboanele de transpirație care îți curg pe șira spinării în care simți împlântat cuțitul simbolic? Cum se duce viața noastră?!