O nuvelă rusească, din toate punctele de vedere, care se naște de sub mantaua lui Gogol. Aceeași grijă pentru detalii, aceleași personaje interesante, aceeași viziune slavă asupra vieții, tragismul și comicul îngemănându-se, chiar dacă acțiunea se petrece în America, în anii 90, și rememorează istoria unor ruși exilați după al Doilea Război Mondial.

Această nuvelă este cronica unei morți anunțate, a pictorului Alik, la căpătâiul căruia se adună ”o colonie ruso-evreiască”, dominată de femei puternice și iubitoare, care  încearcă să-i facă ultimele clipe mai frumoase muribundului. Pe măsură ce viața se scurge din Alik, naratorul cedează perspectiva fiecărui  personaj, care își retrăiește viața cu patos.

Nuvela se deschide cu imaginea orașului New York care plutește ”în aburi de supă”, cu cele cinci femei dezgolite, jilave, de pe trupurile cărora apa nu se evapora, continuă cu încercările (leacuri tradiționale pregătite de Maria Ignatievna, calea credinței) Ninei, soției lui Alik, de a-l păstra în viață pe pictorul rus și se încheie, previzibil,  cu moartea personajului principal. Finalul clarifică titlul nuvelei, care nu trebuie explicat neapărat în cheie optimistă. Înmormântarea nu e veselă, chiar dacă mica Rusie petrece, bea, ascultă muzică și chiar vorbele testamentare ale defunctului, înregistrate la magnetofon: ”Și vă rog frumos, fără mood de bocitoare! Totul e minunat! Fiecare la rândul lui! […] Hai să bem în cinstea mea! Ninocika, în sănătatea mea!” Un argument în favoarea mesajului optimist al operei ar fi și existența personajului T-shirt, adolescenta vindecată de autism, de-a lungul întâlnirilor existențiale cu Alik, și care este fiica acestuia, alegând să continue destinul artistic al pictorului rus.

E prezentat într-o viziune modernă sufletul slav și felul în care se raportează acesta la suferință: ” Țara asta (n.America) detesta suferința. O respingea ontologic, și o tolera numai ca un caz special, care trebuie lichidat de urgență. Națiunea tânără care neagă suferința a înființat și a cultivat școli întregi de filosofie, de psihologie și de medicină, care s-au ocupat de o singură problemă: să izbăvească omul de suferință cu orice preț.[…] Țara în care crescuse iubea și prețuia suferința, și chiar se hrănea din suferință; în suferință au crescut, au ajuns oameni în toată firea, le-a venit mintea la cap…”

Interesante episoadele în care Nina încearcă să-l convingă pe Alik să se boteze creștin, ca și discuțiile muribundului cu preotul ortodox Viktor și cu rabinul Reb Menașe.

Nuvela mi-a amintit de filmele lui Mihalkov (”Piesă neterminată pentru pianină mecanică”) și de cartea lui Romain Gary, ”Promisiunea zorilor” (în descrierea vieții evreilor din Rusia).

Loredana Stan