”Trebuie să fii totdeauna beat. E singurul lucru într-adevăr cuminte. Ca să nu simţi chinuitoarea povară a Timpului care-ţi zdrobeşte umerii şi te-ndoaie la pământ, trebuie să te-mbeţi fără încetare.
Dar cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu iubire, – după cum ţi-e firea. Numai să te îmbeţi.
Şi dacă vreodată te vei trezi pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, sau în singurătatea posomorâtă a odăii tale, întreabă vântul, valurile, stelele, pasările, ceasornicul; întreabă tot ce e trecător, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce cântă şi vorbeşte, întreabă ce oră e; şi vântul, valurile, stelele, pasările, ceasornicul, îţi vor răspunde: „E ora să te îmbeţi! Ca să nu fii robul încătuşat al Timpului, îmbată-te: îmbată-te fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu iubire, cu orice – numai să te îmbeţi”.
sursa: Pagini din Baudelaire. Cugetări şi impresii. Poeme în proză, trad. de Al. T. Stamatiad, Editura „Adeverul” S.A., Bucureşti, 1934, p.69-70