Chipul indiferenței îl vezi multiplicat,  în spatele unor ferestre negre. Indiferența doarme, mănâncă, se spală și așteaptă să se perinde unii prin fața geamurilor personale. Pe neauzite și pe nevăzute, viața e frumoasă. Prezențele umane anunțate la ore exacte, conform programului, vorbesc, sunt ca niște aparate cu bust și cu bibliotecă pe fundal. Căscaturi mai apar din fundal. Întârziații rămân în camere de așteptare unde vor dormi în continuare. La ora 12 lumea începe să prindă contur. Indiferența meditează la ce să mai mănânce și la cât de tristă e viața când te bate cineva la cap. Hai că s-a scurs și prima zi din restul zilelor indiferenței.