slalom printre cuvinte aerate,
filme cu fete dezmățate, cireșe cu prea multe codițe
și sărutări timide, ca de pandemie.
e umezeală în aer, cu rouă trasă la imprimantă.
glăsuiește în italiană inima mea,
la ”domenica in” se dansează și se cântă curajos,
relaxare este doar în degetele mele,
fără mănuși știu ele să atingă rândurile acestea anonime.
cât aș vrea să poposesc mâine pe umerii celor care bat la porțile maturității.
să le dictez două motive și trei tipuri de personaje cum n-a văzut parisul!
ah, cât aș vrea să se oprească din plâns, la și 5, toți învățăceii lumii!
Loredana Stan
