Romanță- Nina Cassian

”Iartă-mă că te-am făcut  să plângi.

Ar fi trebuit să te omor,

Ar fi trebuit să te apuc de suflet,

să te bat cu el îngrozitor.

Ar fi trebuit să-ți văd curgând

sângele, șuviță cu șuviță.

Nu să-ți mângâi ochiul, nara, gura,

și să-ți las ființa slabă și pestriță.

Iartă-mă că te-am făcut să suferi.

Ar fi trebuit să te-nspăimânt.

Dar nu-s Dumnezeu-Pedepsitorul

-ci doar opera lui de pământ.”

 

 

 

Acest articol a fost publicat în ale vieții, POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.