”Uneori singurătatea e interesantă că e creativă, dar poate fi și apăsătoare. Sunt momente când e și apăsătoare.” – Murivale

”Muzica este singurul paradis la care am acces. Muzica e pentru mine singurul paradis imaginabil. (…) Cred că în mine, inconștient, am dizolvat ceva din muzica lui Bruckner sau din muzica lui Mahler. Am scris teatru pentru că e în mine o nevoie și de polifonie și de contrapunct. (…) În orice construcție literară, viața are o doză intrinsecă de comic și o doză de tragic. Pentru mine, sunt inseparabile și ele constituie un fel de construcție contrapunctică a vieții. Felul meu de a privi lumea e muzical, în sensul că, în mod inconștient și involuntar, în mod spontan, văd lucrurile polifonic, mă gândesc la cum ar vedea altcineva lucrul ăla, ce ar face altcineva, cum ar reacționa, la ce se gândește, ce simte altcineva. Și în același timp felul meu de a privi lumea e contrapunctic pentru că orice tragedie ascunde, are un sâmbure comic colosal. M-am vindecat de depresii răzând de mine, bătându-mi joc, dar nu râzând așa încrâncenat, râzând din tot sufletul de mine. Eu sunt cel mai comic personaj al vieții mele. Sunt cel mai ridicol personaj al vieții mele. (…) paradisul pe care muzica ți-l vântură pe la nas și la care tu n-ai acces pentru că ești dobitoc muzical, nu știi să apeși pe niște clape, nu știi să mânuiești niște corzi …. paradisul ăsta ți-e refuzat, Muzica a fost pe aceeași lungime cu mine în chestia asta contrapunctică și polifonică.” Vlad Zografi