În ziua în care a venit toamna peste măștile noastre

Nu mai conta cacofonia din titlu.

Se auzeau dintre perdele țipetele caloriferelor,

Copiii dansau în tricouri albe

Peste nepăsări sau proteste.

Vinul era pregătit în carafe, în vecinătăți distanțabile.

Prietenia era discutabilă,

Florile putrezeau în rastel,

Rujurile se rușinau pe drum către apogeul iubirii.

Și tu așteptai din martie, și primăveri, și toamne demne

Ca niște oameni zvelți care nu au uitat cum e să respiri prin toți porii.

LOREDANA STAN