Zilele de luni ca niște fete neiubite,

ca niște poezii pe care nu le vrea nimeni.

ca niște țipete revărsate peste simțurile noastre expirate.

Cât am vrea să mai mirosim, fără frică,

niște clipe dintr-o duminică eternă,

cu vorbe aruncate peste tăvi opulente

și cearșafuri albastre precum gândurile noastre dintr-o altă viață.

LOREDANA STAN