Dezgust față de înregimentarea politică a unor intelectuali. S-a văzut o cohortă de profesori care pupă condurii care trebuie și citează texte inspiraționale ale unor personaje implicate în politică. S-au văzut poze drept aduceri aminte ale unor epoci în care era rău, pentru că acum se trăiește în paradis. Dintr-un spațiu locativ mai mic se aud și alte vorbe de duh, cu mame înjurate și neamuri îndreptate către originile ființei. Teancul de maculatură cu candidați (cacofonie voită) se mărește. Se transformă într-un tunel, prin care mâine, în ziua votului se va merge triumfalist la vot. Când te gândești că termenul „candidat” provine de la cuvântul latinesc ”candidus,-a, -um” – alb strălucitor, și de la toga candida pe care o îmbrăcau aspiranții la magistraturi.