Au ieșit purii și pudibonzii la înaintare să analizeze ficțiunea, după regulile realității. Se vede persoana I, se pune semnul egalității între narator și autor. Pe cine să mai convingi de existența unui eu ficțional, o replică de hârtie a persoanei reale? Ființa care nu poate citi decât fragmente și printre rânduri va pune verdicte, va eticheta și va da rețete de scriere valoroasă. Mai nou, toată lumea se pricepe și la literatură, deși nu se mai citește aproape deloc. Se scrie pentru un public din ce în ce mai nepregătit să citească înțelesurile unei opere de ficțiune. Poate înțelege cineva deznădejdea lui Blaga, îndemnul adresat cititorului: ”Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?/ De la basmul sângelui spus/ întoarce-ţi sufletul către perete şi lacrima către apus.”