Unii copii scriu.

Scriu frumos, deștept, curajos, obraznic.

Și vor să miște munții din loc.

Vor să adune toată energia lumii în mâinile și mințile lor.

Vor să facă poteci pe unde merg.

Vor să coloreze lumea în tonuri personale.

Copiii scriu uneori, în clipe geniale.

Cei bătrâni sunt prea ocupați să dea sfaturi,

Să pună sub lupă greșeli ireverențioase,

Să dea note de care nu îi pasă nimănui.

Din când în când, copii și bătrâni formează niște jumătăți imperfecte ale unui întreg scriitoricesc.

Dar, uneori, copii și bătrâni pot sta alături pe aceeași margine a unui curcubeu.

Vreau să te citesc, copile!

Loredana Stan