Nici despărțirile nu mai sunt ce au fost.

E toamnă multă și ape fără de lacrimi.

Nici poezii, nici clarinete și basuri.

Nu ne mai întâlnim nici la margini de ceruri

Sau începuturi de lumi.

Suntem obosiți și sătui, dornici de bule acide

cu care să plouă pe pământ ca pentru o despărțire epică.

La revedere și adio nu mai au niciun rost.

Suntem bătrâni și despărțiți de gânduri în care nu mai avem loc.

LOREDANA STAN