Experimentezi inutilitatea

Lumea țipă după mediocritate.

O face pe ascuns, pentru că n-ar da bine,

la adăpost de toate complicațiile care ar putea surveni.

Ți se spune cât ești de inutil și că nu e loc de puțină afecțiune între voi.

Ți se zâmbește tandru ca în fața spânzuratului la eșafod.

Ți se amintește de destinul măreț în care tu nu ai loc

Și să nu te superi. Afară e frig. Tu scoți pumnalele din tine unul câte unul.

Arriverderci, Roma, și hasta la vista, Baby!

Acest articol a fost publicat în POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.