Astăzi un bărbat în ie intra în arealul meu păstos,

mustind de nesărbătoare.

Căldura dădea să ne agite, dar ia lui era cuminte, cu ceva albastru,

plutind pe deasupra unui cap încrezător.

Trupuri se mișcau în ritm de aniversare, căci cineva se născuse chiar de ziua iei.

Fursecuri și tartine pluteau radios printre noi, dar ia bărbatului stătea în capul mesei.

Și eu mă născusem să scriu multe foi albe, în ritm de fado, ca un strigăt.

Ia lui mă cucerise, el vorbea liniștit, studiat

Și eu nu aveam straie de soi, în spatele ochelarilor era un om fără ie.

Loredana Stan