Ca să-i cunoști mai bine pe tineri, ca să-i înțelegi și ca să retrăiești vremuri demult apuse, citești tu însuți/însăți lecturile generației adolescentine. Amândoi mor la sfârșit este catalogată ca făcând parte din colecția YOUNG ADULT, dar această simplă încadrare ar putea văduvi cartea de o interpretare mai profundă.

Despre scriitorul acestei cunoscute cărți, Adam Silvera, se știe că este născut în 1990, a crescut în Bronx și este pasionat de literatură de la o vârstă fragedă. Este cunoscut și apreciat cu distincții importante pentru cărțile sale destinate publicului adolescentin. O scrollare a contului său de Instagram ne arată cum și-a sărbătorit cei 31 de ani împliniți de curând sau iubirea pentru Tazzito, câinele său, ultimul său tatuaj, exercițiile sale de fitness și, bineînțeles, multe cărți și informații despre literatură. Spre exemplu, în 30 aprilie scriitorul anunța că Amândoi mor la sfârșit este cel mai bine vândut volum YA din anul 2021, iar în 6 mai scria că el însuși adaptează această carte pentru televiziune. Informațiile despre Adam Silvera scrise în interiorul copertei albastre a cărții consemnează vitala precizare 🙂 că „Este foarte înalt”.

Romanul a apărut în 2017, iar traducerea românească a fost publicată în 2021, la editura Storia Books . Traducerea în limba română îi aparține Irinei Stoica, posesoarea canalului de YouTube „Irina Citește”. Ea a realizat chiar o recenzie în care își exprimă aprecierea față de acest volum și fericirea că a putut traduce această carte.

Citită din perspectiva unui lector experimentat, Amândoi mor la sfârșit este o tragedie modernă și poate servi drept material didactic pentru înțelegerea conceptului de tragic și a luptei cu destinul. Din perspectiva unui lector inocent, ți-ai dori ca uriașul spoiler din titlu să nu se adeverească și cele două personaje principale, Mateo Torrez, de 18 ani, și Rufus Emeterio, care nu mai apucă să împlinească 18 ani, să nu moară atât de curând. Până la ultima pagină cititorii de toate vârstele și condițiile speră ca destinul profețit prin mesagerii unui oracol modern, „Crainicii morții” să nu se împlinească, în această lume în care moartea este anunțată de această instituție.

Amândoi mor la sfârșit are un motto care sună clișeic: Pentru cei care au nevoie să li se amintească să facă fiecare zi să conteze” dar orientează lectura către motivul lui „carpe diem” , către problematica morții și mai ales a relației individului cu această experiență, temă care se regăsește frecvent în ultima vreme în cărțile din categoria young adult („Sub aceeași stea”, „Dacă aș rămâne”, „Cartea memoriei”, „La cinci pași de tine” etc. ). Al doilea motto este mult mai personal și arată sensibilitatea autorului.

Romanul are patru părți cu titluri consemnate pe file negre: „Crainicii morții”, „Ultimul Prieten”, „Începutul”, „Sfârșitul” și cu citate deosebit de sugestive din personalități atât de diferite ale umanității: Oscar Wilde, John A.Sheld, Marcus Aurelius, Steve Jobs.

Romanul descrie pe ore, în detaliu, ca într-un jurnal, ultima zi din viața a doi tineri, ale căror destine se vor intersecta cu ajutorul aplicației „Ultimul Prieten” „făcută pentru Deckeri care se simt singuri și pentru orice suflet generos care vrea să țină de urât unui Decker în ultimele ore”, creată „ca oamenii să se simtă bine și iubiți înainte să moară.” Mesajul oracular: „În numele Crainicilor Morții, ne pare rău să te pierdem. Trăiește ziua asta din plin. ” îi bulversează pe Mateo și pe Rufus, personaje atât de diferite, dar care au în comun dragostea de viață și nevoia de a iubi și de a fi iubiți.

Cartea are un plan narativ care urmărește destinele celor doi adolescenți, reunit de capitolele care au ca titlu numele personajelor: Mateo, Rufus. Pespectiva narativă este subiectivă, cei doi tineri prezentând din propria perspectivă viziunea asupra întâmplărilor pe care le trăiesc în ultima zi. Profilul pe care și-l completează Mateo pentru a fi cunoscut pe aplicația „Ultimul Prieten” consemnează etnia portoricană și ca ultime dorințe: „vreau să merg la spital și să-mi iau rămas bun de la tata. Și de la prietena mea cea mai bună, dar nu vreau să-i spun că o să mor. După asta, nu știu. Vreau să îi ajut pe cei din jur și în timpul ăsta să descopăr un Mateo diferit.” Rufus are în profilul său, printre altele, informații privind naționalitatea cubaneză-americană, orientarea sexuală: bisexual, iar ultimele gânduri sunt: „Am făcut greșeli, dar o să ies din scenă cum trebuie.”

Celălalt plan narativ urmărește câteva întâmplări din viața altor personaje care, într-un fel sau altul, au legătură cu viețile lui Mateo și Rufus. De data aceasta, capitolele care reunesc acest plan și care au ca titlu numele acestor personaje secundare sau episodice (Andrea Donahue, Malcolm Anthony, Aimee Dubois, Delilah Grey, Patrick ”Peck” Gavin, Lidia Vargas, Tagoe Hayes etc.) sunt narate din perspectiva unui narator obiectiv și încep cu pasajul: „Crainicii Morții nu l-au sunat/ nu au sunat-o pe…. pentru că ea/ el nu moare astăzi.” Deși aceste personaje ar putea părea a fi introduse artificial în scriitură, ele ajută la realizarea unei țesături narative care constituie fundalul pe care e proiectată acțiunea romanului. Este descrisă imaginea unui New York viu, plin de energie, cu cafenele, parcuri (Althea, Central Park), cu locuri precum World Travel Arena, în care se poate călători în toată lumea în 80 de minute, sau sedii „Creează un Moment” în care se experimentează călătoria cu balonul, saltul virtual din avion, cu librării (precum Librăria Deschisă) de unde Mateo cumpără pentru ultima dată vederi și o carte misterioasă pentru prietena sa, dar și cimitire, precum Evergreen unde este înmormântată mama lui Mateo și unde se va odihni și trupul său fără viață. Secvența popasului la cimitir este pe cât de simplu redată, pe atât de plină de semnificații:

„Iată-ne, doi băieți într-un cimitir, în timp ce începe să plouă, care fac schimb de povești în mormântul meu pe jumătate săpat, de parcă nu am muri azi. Momentele astea în care uit și mă relaxez sunt suficiente să îmi dea putere pentru restul zilei.

-Am o întrebare ciudată: crezi în destin? întreb.

-Răspuns ciudat: cred în două destine, zice Rufus.

-Serios?

-Nu, zice Rufus și zâmbește. Nu cred nici măcar în unul. Tu?

-Cum altfel ți-ai explica întâlnirea noastră? întreb.

-Amândoi am descărcat o aplicație și am stabilit să stăm împreună, spune Rufus.

-Dar uită-te la noi. Mama mea și părinții tăi sunt morți. Tata e pe bară. Dacă părinții noștri ar mai fi fost aici, nu am mai fi intrat pe Ultimul Prieten.

Aplicația e făcută în mare parte pentru adulți, nu pentru adolescenți.

–Dacă poți să crezi în două vieți de apoi, poți să crezi și că universul se joacă de-a păpușarul. Nu?

Rufus dă din cap în timp ce începe să plouă mai tare. Se ridică primul și îmi întinde o mână. I-o apuc. Îmi dau seama cât de poetic e momentul în care Rufus mă ajută să ies din propriul mormânt. Ies și mă duc la lespedea mamei, îi sărut numele gravat. Îmi las sanctuarul de jucărie lângă piatra mea de mormânt. Mă întorc fix când Rufus îmi face o poză; se pricepe la surprins momente speciale.

Mă întorc pentru ultima dată spre piatra mea de mormânt.”

De fapt, tot romanul nu este decât o peregrinare, o călătorie, în genul celor din volumul „De veghe în lanul de secară” sau din filmul ”Before the Sunshine” printr-un oraș care știe cum să valorifice experiența morții, prin locuri dragi, dar și prin propriul suflet. Eroii cărții ajung să trăiască Ziua Sfârșitului, cunoscând prietenia și iubirea. Dacă la începutul acestei ultime zile, călătoria spre moarte era una obositoare și fără niciun rost, într-o lume care era împotriva celor doi eroi ai cărții (ca în orice tragedie), finalul romanului Amândoi mor la sfârșit îi găsește pe cei doi împăcați cu propria condiție, cu gândurile și viețile în ordine.

Se pot întâlni în volum și enunțuri aforistice, care se pot desprinde chiar de carte și pot avea un destin separat de aceasta: „N-ar trebui să donezi bani, să ajuți bătrânii să treacă strada sau să salvezi cățeluși cu speranța că vei fi răsplătit mai târziu. Poate n-oi putea eu să găsesc leacul pentru cancer sau să eradichez foametea, dar puțină bunătate nu strică.”

Romanul conține multe referințe muzicale: ”Come What May”, ”One Song”, ”Just The Way You Are”, ”Take This Waltz”, livrești, cinematografice care individualizează personajele, reconstituie epoca, dar pot oferi și o minimă educație publicului adolescentin.

Mesajul scris de Rufus tatălui lui Mateo este emblematic pentru viziunea simplă, a unui tânăr contemporan, asupra unui timp trăit cu folos:

”Domnule Torrez,

Numele meu este Rufus Emeterio. Am fost Ultimul Prieten al lui Mateo. A fost megacurajos în Ziua Sfârșitului.

Am făcut poze cu noi toată ziua, pe Instagram. Trebuie să vedeți cum a trăit. Usename-ul meu e @RufusonPluto. Sunt foarte fericit că fiul dumneavoastră mi-a scris în ceea ce ar fi putut fi cea mai urâtă zi din viața mea.

Îmi pare rău pentru pierderea dumneavoastră,

Rufus(9/5/17)”

Problematica morții, a timpului, a luptei cu destinul sunt teme care fac din Amândoi mor la sfârșit o carte destinată unui public de toate vârstele, dar care e scrisă respectând rigorile corectitudinii politice. Ea va supraviețui probabil drept o carte a prieteniei și a iubirii de viață.

prof. LOREDANA STAN

Loredana Stan este profesoară de limba și literatura română, autoare a volumului de poezii „Mirabilis semper”, editura Metamorfosi, 2023 și a lucrării „De libris- recenzii și cronici literare-”, editura Metamorfosi, 2024